miercuri, 29 decembrie 2010

Sa-ti frang o aripa… s-o sting in lacrimi de cenusa.
Nu o sa mai poti sa zbori… ti-am scuipat lacrimile,
Ti le-am scuipat prea dens si poate ca deja mi se face greata,
M-ai scuipat in minciuna.
Sunt la capat de drum si nu te mai recunosc, crezi ca pot fi altcineva?
Te vomit pe toate trotoarele, te izbesc de porti reci de sticla
si crezi acum ca pot fi altcineva?
Oricum…
Nu o sa intelegi niciodata cum e sa iubesti cu adevarat.
Dar ce e iubirea?
O stare pe care o simti?
Nu… pare prea complicat si totusi…
Poate ca nu voi reusi niciodata s-o inteleg.
Sa iubesti?
Iubesti doar faptul ca esti singur…
Dar de fapt nu esti, esti doar o imitatie…
O imitatie jegoasa.
Plina de prostie si amagire.
De ce… tot tu m-ai aruncat in negru?
Vii si iesi pe poarta
Pe care tot eu trebuia s-o deschid.
De ce imi faci asta?
De ce… tot tu m-ai aruncat in negru?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu